Zori de zi 62.

Ies fantome dintre maluri,
Trestia în incerte unduiri se tulbură,
Iar din albi fiori de ceață
Zâne, nimfe s-arată,
Tremurând în valuri.

O pasăre cântă, broaștele- orchestra,
O pasăre zboară în răsărit de soare roș
Oh, soarele, iată-l cum ș-arată chipul
De după un deal, fricos,
Căci vrea s-alunece în lacul cel
sfios.

Din alte lumi se aud șoapte
în ecouri,
Vântul suflă blând prin iarba
Ce se scutură de rouă,
Iar păpădii se cutremură
În zorii noii zile, se scutură
de noapte.

Vise plâng în matinalul decor,
Nori se adună și se duc
Iar paseri cântă în strună,
Vânt fuge și strică
Jocul zânelor de ceață,
Jocul apelor lin...

Soarele aleargă măiastru
Pintre flori și frunze,
Râul susură-n vale-
Natura toată e o încântare,
Dar lacul?
El tot mai plânge de jale...

1.05.2009