Un trandafir uscat
Zăcea pe podea
În nesimţire, în neştire,
Oamenii îl calcă-n picioare
El plânge, geme, strigă-
Lumea-l sfâşie, nepăsătoare.
Petalele-i sunt împrăştiate
pe podeaua veche,
Pătată de vreme
Cu amintiri, minciuni, vise, iluzii...
Totul se pierde în negura trecutului,
Trandafirul moare.
Iar acel trandafir uscat-
sunt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu