Omăt negru 47.

Mă uit la fulgii care delirează
Și suspină la geamul meu,
Mă uit la norii care apasă greu
Și-mi simt inima gheață topită,
Sufletul, floare veștejită.

Aud vântul care urlă
Aud ecouri ireale,
Zăpada fremătând, brazii plângând
Și fulgii ca de ceară albă
Pe melodia unei chitare sumbre, dansând...

Simt liniștea rece,
Simt atingerea gerului crud
Și mă închid într-un sloi de gheață
Pură și sfântă
Și vreau să adorm...

Văd, aud și simt cum ninge,
Stele delicate se aștern în jur,
Stele îmbălsămate-n venin
Ce-mi fac inima și sufletul scrum

Și mai cade câte-o petală
dintr-o floare ofilită de fum.

18.02.2009