Indiferenţă 65.

Stau...
Mă uit...
La norii ce se reflectă-într-o
baltă,
Roșii, în apus târziu
de vară,
Melancolici, ca visele de-odinioară...

Stau...
Mă gândesc...
La ploaia ce-ar să cadă iar,
La stropii ce-au să se
prindă-n păr-
Lacrimi fade, transparente și frumoase
ca albeața florilor de măr.

Și iar stau...
Și mă întreb...
De ce sunt ca o statuie vie,
Înghețată și rigidă
Și de ce nu moare odată-
ea, statuia
Ca eu să pot zbura,
să pot uita,
Să privesc balta
în apus târziu de vară...

8.05.2009