Fără alinare 24.

Stropi reci se scurg uşor pe geam,
Iar apa se adună într-un ochean...
Eu stau lângă calorifer, dar mi-e frig
Şi nimic nu mă încălzeşte,
Nimic nu mă alină, nu mă înveseleşte.

Azi toate mi se par străine
Chiar şi foaia pe care scriu
Chiar şi stiloul pe care-l ţine mâna tremurândă,
Totul e mort, nimic nu e viu...
Ploaia-mi bate mai tare-n geam,
Îmi strigă să-i deschid,
Dar eu nu vreau...
Încet, ochii îi închid
Te sărut în vis şi-ţi alin durerea.

Ploaia mă cheamă, mă trezeşte,
Îi aud picurii cum se strivesc
De sticla dură, nebuneşte
Şi deschid ochii şi iar mi-e frig
Şi nimic nu mă încălzeşte.

7.12.2008