Noapte de iunie 77.

Stau şi ascult...
Ascult sunetul liniştitor
al ploii,
Picăturile fine, scurgându-se
alene pe ziduri
Şi stau şi ascult
gândurile fără sens
Ale ploii într-o noapte
de iunie...

Ah, dar ce se aude?
Din ceruri răzbate un sunet,
Dar e doar un tunet
Şi e departe...

Şi stau şi ascult
Cum plouă calm,
Cum asfaltul tresare bucuros,
Căci apa-l mângâie
Şi stau şi ascult
Şi e o noapte de iunie...

23.06.2009

Amândoi 76.

Stăm singuri, amândoi,
Ne privim în ochi
Şi ne atingem buzele moi.

Da, eşti ca mine
Şi tu ai vise şi speranţe,
Dar le ascunzi în tine
Şi da, eşti ca mine...

Ne desparte o mare
Şi o fâşie subţire de nisip
ne leagă,
Priveşte-mă, suntem ca
două picături de apă.

Şi-acum de ce spui
Că tu eşti alb, iar eu
sunt negru,
Căci gri suntem amândoi...

Dar stăm aici, singuri
Şi tot amândoi,
Ţinându-ne de mână
Şi punând cărămizile
pentru un zid între noi...

20.06.-21.06.2009

Doar eu... 75.

Te întrebi cine sunt
Şi eu la fel...
Te întrebi ce mai vreau
de la viaţă
Şi eu la fel...
Cine sunt?
Sunt eu, doar eu...

Nu m-ai cunoscut,
Ce-ţi pasă?
N-ai să mă înţelegi,
Ce te interesează?
Sunt o fată şi-atât.

Dar poate sunt o păpuşă,
Poate mă poţi îmbrăca
în alb, negru sau gri
Sau poate mă vei ascunde
de lume
Legată la ochi şi fără nume.

Şi te întrebi cine sunt?
Află singur.
Caută în inima ta
şi a mea.
Sunt o fată şi-atât,
Sunt eu, doar eu...

20.06.2009

Timp 74.

Cât timp a trecut?
O secundă, poate un an...
Privesc ploaia, care bate
uşor la geam
Şi mă întreb de ce,
De ce-am sperat în van?

Am crezut în tine,
Am crezut în noi
Şi-am negat o lume-ntreagă
Pentru o fărâmă de iubire,
Doar pentru o oră de fericire...

Cât timp a trecut?
O oră, poate o săptămână,
Nu mai ştiu...
Dar noi suntem străini-
Tu nord, eu sud,
Tu răsărit, iar eu apus...

13.06.-20.06.2009

Ce-ţi pasă? 73.

Un copac se închină
în faţa ploii,
Dar ce-mi pasă mie
că plouă?
Că norii plâng?
Căci nici ei n-ascultă
suferinţa mea...

Se adună bălţi noroioase
Şi e apă peste tot,
Dar ce-mi pasă mie
că e atâta apă?
Că poate sunt
lacrimile mele?
Să şiroiască pe-obraz,
Căci pentru voi e totuna...

Dar ţie îţi pasă?
Îţi aminteşti şi uiţi de mine
Şi mă faci să sper din nou
Şi nu ştii când râd,
când plâng...

Dar de fapt, ce-ţi pasă ţie?
Căci mâine eu pentru tine
nu voi mai exista,
Iar tu-ţi vei fi găsit alta
la o cafenea...

29.05.2009

Nostalgii 72.

Îţi mai aduci aminte?
Când spuneai că mă iubeşti,
Dar- timpul a trecut...
O zi, o lună, poate un an.

Şi era o seară de noiembrie,
Frumoasă şi rece
Cu cer albastru de cerneală,
Cu luceferi pe-o zare ireală.

Atunci am stăpânit lumea,
doar noi doi
Şi-am fi fugit departe
Şi ne-am fi dat viaţa
pentru iubire, uitând de toate...

Îţi mai aminteşti? Ai spus că mă iubeşti...

29.05.2009

Ascultă ploaia 71.

Ascultă ploaia.
Priveşte teii cum tremură
de frig şi dor,
Priveşte balta cum se tulbură
Şi fulgerul ce spintecă zarea...

Ascultă ploaia.
Simte atingerea delicată
a stropilor reci,
Adierea de vânt, jucându-se
duios prin păr
Şi aminteşte-ţi de mine.

Ascultă ploaia
Şi spune-i ei tot ce
nu-mi spui mie,
Priveşte curcubeul ,
Admiră culorile ,
Ascultă ploaia
Şi gândeşte-te la mine.

28.05.2009

Regrete 70.

De ce nu mă mai privești ca înainte?
În ochii tăi văd doar regretul
A ceva ce n-a fost
Și n-a putut fi,
Căci am fost doi copii încrezători
în lume,
Dar în cartea destinului tău
n-a fost scris numele meu...

De ce nu-mi mai vorbești?
Un zid pare a ne desparte,
Un zid din cuvinte suspendate,
Scorojit și gri-
Cuvinte erodate, înghețate-n vid
Ca noi, căci suntem niște morți-vii...

De ce nu mă lași să-ți vindec rănile?
Și te ascunzi de mine,
Ai fugit din visele mele,
M-ai lăsat singură cu noaptea
Și din când în când
parcă îți aud șoapta,
Dar e doar vântul suflând viața.

Și e mereu aceeași întrebare- De ce?...

24.05-28.05.2009

Răzvrătire 69.

E furtună îngrozitoare astă seară,
Iar copacii trosnesc de furie,
Fulgerele crapă cerul în bucăți
de lumină albă,
Ce ard ca făcliile,
roșesc ca flăcările...

Vin cu ecouri surde tunetele
Din alte lumi necunoscute
Și-apoi se sparg ca niște
cioburi
În neliniștea nopții,
În tăcerea morții...

Se revarsă ploaia ca o
vitează armată de oșteni,
Cu zgomot de săbii, scuturi și oțel,
Cu strigăte stridente,
Alergând haotic în viață făr’ un țel,
Uitând de victorie,
Uitând de glorie...

Și e furtună astă seară,
Iar vântul nemilos șuieră prin poduri
Și rupe scânduri, rupe amintiri,
Suflă frunze vii și moarte,
Le lipește de geam, de sticla dură
Și împreună cu stropii de ploaie
Le izbește cu ură.

De întuneric e încărcat cerul
Și-acum pare că s-ar desface în două,
Dezlănțuind și mai tare mânia,
Aducând agonia
Și chemând din nou tunetul și fulgerul,
vântul și ploaia
Și furtuna ce nu-și află alinarea...

23.05-24.05.2009

Ieri şi azi 68.

Simt ploaia și îi simt tristețea,
Cineva plânge, iar picăturile
se zdrobesc de pielea mea
Și se preling pe gene, pe obraz,
Cad pe-o bancă și se rup
pe-asfalt.

Dar asta a fost ieri...
Iar azi simt din nou ploaia
Și stropi calzi și străvezii
Sunt în jurul meu,
Stropi cu o fărâmă de soare,
o fărâmă de speranță,
o clipă de viață...

16.05.2009

Destin 67.

E o atmosferă apăsătoare afară,
Aer cald și mireasmă de ploaie
În noaptea cea gri și amară,
Iar eu îți simt prezența
în odaie,
în apă,
în vis...

Te strecori ușor pe lângă
mine,
Privirea ta mă arde și mă îngheață,
Iar cu o mână obrazul mi-l cuprinzi
Și mă strângi în brațe,
Buzele înflăcărate se ating
Și pe veci suntem uniți
prin destin.

Dar ploaie cade,
se lovește de geam,
Oare unde ești?
Căci au fost doar iluzii și vise
Într-o seară de mai
Și pentru o clipă eternă
Lângă mine am crezut că ești,
Am crezut într-o ploaie de vară,
într-un destin...

12.05.-16.05.2009

Why? 66.

And I’m still here
Lying in my bed,
Looking at the sky
Hoping to find an answer
Cause I don’t know
Why I feel like this
Cause I don’t know
where my heart is.

And I still try to find
the light,
But my dreams are crying
in the rain,
Screaming with silent voices,
Dancing the dance of pain
And I don’t know
why I feel like this,
I don’t know why do I
miss your kiss...

And why I’m standing
like a fool
With your song playing
in my head,
Waiting for a call, wishing to
see you soon
And why I still hear your voice
And the melody you sang to me,
So, please, tell me why
Cause I don’t know why do I feel
this,
I don’t know where my heart
is.

9.05.2009

Indiferenţă 65.

Stau...
Mă uit...
La norii ce se reflectă-într-o
baltă,
Roșii, în apus târziu
de vară,
Melancolici, ca visele de-odinioară...

Stau...
Mă gândesc...
La ploaia ce-ar să cadă iar,
La stropii ce-au să se
prindă-n păr-
Lacrimi fade, transparente și frumoase
ca albeața florilor de măr.

Și iar stau...
Și mă întreb...
De ce sunt ca o statuie vie,
Înghețată și rigidă
Și de ce nu moare odată-
ea, statuia
Ca eu să pot zbura,
să pot uita,
Să privesc balta
în apus târziu de vară...

8.05.2009

Soare negru 64.

Oare de ce nu mai pot trăi
cu inima împăcată?
Oare de ce mai voiesc
să te privesc o dată?
Căci știu că n-ar schimba nimic,
Tu nu mai ai vorbe de iubire,
Iar eu nu mai vreau amăgire.

Mă întreb mereu de mai simți
ceva pentru mine
Și privesc spre cer,
sperând să-mi răspundă el,
Dar nu văd decât un soare negru,
umbrit de tine,
Un soare rece cu amintirea ta...

În mintea mea ești doar tu,
Iar vântul îmi șoptește numele tău,
Lacul îți reflectă chipul
Și-mi apari și-acum în vis
Și-ți aud încă vocea
Și mă uit la cer,
sperând să mă ajute el,
Dar nu e decât un soare negru,
umbrit de tine.

Mă întreb ce rost mai au toate
Când știu că totul e pierdut,
Oare de ce mă mai gândesc
la tine?
Oare de ce te doresc
lângă mine?

Soare negru, ce-nseamnă asta?
Înseamnă că-l mai iubesc?...

1.05.2009

Floarea 63.

Stau și privesc o floare veștejită
Cum plânge și visează
La iubire, la nemurire
Ce știe că nu le va avea nicicând,
Dar adoarme sperând...

Iat-o cum stă neclintită-n vază
Cu petalele-i uscate și răsfirate,
Iat-o cum suspină și se roagă
Cineva să o găsească,
Dar nu-i nimeni s-o vază.

E o floare albastră ca safirul
Gânditoare și firavă,
Dar cu răni și pete
încrestate pe tulpină,
Scrijelite cu atâta nepăsare...

Eu continui să o admir, nostalgică
Cum își spune povestea ei tragică
Cu iubiri pierdute și inimi frânte,
Dar în fond, ce mai contează?
E doar o floare albastră fără suflet,
în vază...

1.05.2009

Zori de zi 62.

Ies fantome dintre maluri,
Trestia în incerte unduiri se tulbură,
Iar din albi fiori de ceață
Zâne, nimfe s-arată,
Tremurând în valuri.

O pasăre cântă, broaștele- orchestra,
O pasăre zboară în răsărit de soare roș
Oh, soarele, iată-l cum ș-arată chipul
De după un deal, fricos,
Căci vrea s-alunece în lacul cel
sfios.

Din alte lumi se aud șoapte
în ecouri,
Vântul suflă blând prin iarba
Ce se scutură de rouă,
Iar păpădii se cutremură
În zorii noii zile, se scutură
de noapte.

Vise plâng în matinalul decor,
Nori se adună și se duc
Iar paseri cântă în strună,
Vânt fuge și strică
Jocul zânelor de ceață,
Jocul apelor lin...

Soarele aleargă măiastru
Pintre flori și frunze,
Râul susură-n vale-
Natura toată e o încântare,
Dar lacul?
El tot mai plânge de jale...

1.05.2009

Amar şi dulce 61.

Azi am deschis un sertar
Și tot azi am găsit o amintire,
E amintirea ta
Așa cum am lăsat-o,
Frumoasă și intactă
În esențe de cireșe dulci și amare.

Mi-am amintit din nou
De tine-
De vocea ta,
Blândă ca o adiere de vânt
în luna lui mai,
Un glas ce nu-l pot uita.

Azi nu mă mai regăsesc
Pe mine
Și mă scufund în melodii pierdute,
Jocuri de chitară- haine umbre
din trecut...
Și tot azi sufletul e dureros de gol,
Iar durerea dulce amară.

27.04.2009

Melodie sinistră 60.

Ard lumini pe străzi
În noaptea cea de marmură
Și eu ard odată cu ele,
Mă topesc în razele lor
Și mă ascund printre stele...

Apoi, fug printre nori,
Plâng de dor,
Iar fantasme vreau să dispară,
Dar e mereu aceeași melodie
Cântată de chitara cu corzile stricate
a sufletului meu...

Mă regăsesc în ploaie
Și cad odată cu ea,
Mă fac fărâme,
Izbind în pereți cu tunetul,
Arzând cu fulgerul,
Gonind cu vântul...

Dar melodia continuă să cânte
La o chitară albă pătată cu sânge
Și e mereu aceeași- sfâșietoare
La fel ca vorbele tale
Când spuneai că mă lași,
Chiar dacă doare.

Și cântă...și cântă...și cântă...

15.04.2009

Mi-e dor... 59.

Mi-e dor de tine,
Mi-e dor de noi
Și vreau soare, fără ploi
Și vreau lumină printre nori,
Zâmbete de-altădată
Într-un caiet cu amintiri păstrate...

Până și vara e mai rece acum,
Iar visele au înghețat în scrum
Și vreau iarna caldă înapoi
Și vreau clipele de fericire
Care au fost scurtă nebunie...

Noaptea e prea neagră,
Somnul, prea tulburat
Și vreau un miracol
Și vreau înapoi totul-
Și din nou mi-e dor de noi,
Mi-e dor de tine...

10.04.2009

Requiem pentru sufletul meu 58.

Ciori cântă strident
Şi clopote bat la moartea sufletului meu,
Fredonând melodii sinistre
În ecouri triste...

Vântul geme de durere
Şi nourii plâng cu lacrimi de sânge
Şi nimeni nu-i aici să vadă
Cum un suflet se stinge fără vlagă...

Şi-n jur e atâta nepăsare,
Niciun plânset, niciun râs,
Doar eu mor de jale
Într-un mormânt jerpelit.

Şi-acum se alătură şi corbii
Dansând printre codrii,
Croindu-mi rochie neagră,
Căci moartea la bal m-aşteaptă
Cântând la o chitară albă...

Ciori se strâng laolaltă,
Însoţind funebra orchestră
Şi de dorul meu ţipă,
Doar cel iubit nu vede
Cum azi s-a stins un suflet
fără vlagă...

16.03.3009

Ploaie de martie 57.

Plouă încet, pe chipul meu
Şi picături străvezii se amestecă
cu lacrimi
Ce curg şiroaie, cad mereu,
Lovindu-se cu ecou
De rămăşiţele unei inimi uitate...

Plouă în gând, plouă în suflet
Şi amintiri se scurg pe-o bancă
pustie
Cu amprente de răşină
Şi ace de brad,
Iar o floare moare-n feerie.

Vântul tace şi simt doar
miros de apă,
În aer e o pace încleştată
Cu iz de moarte şi viaţă ,
Cu înmiresmate frânturi de timp
trecut...

Plouă încet şi e ploaie de martie
Ca un plânset de copil,
Cu picături dulci şi inocente
Ce cu lacrimi se amestecă
Şi cad şiroaie, curg mereu...

16.03.2009

Comedie amară 56.

Frunze zboară haotic prin văzduh,
Se strivesc de geamuri
Cu sunete stridente
Şi alunecă scârţâind metalic,
Lăsând dâre,
Lăsând apă...

Bucăţi mari din perete se desprind
Şi aleargă şi ele cu frunzele
În praf şi-n var,
În sus şi-n jos
Şi-apoi se opresc suspinând
Şi cad oftând,
Cad...cad...cad...

Dar eu, eu ce fac?
Stau în ploaie,
Stau în frig şi-n vânt,
Stau şi privesc contemplând
Un spectacol fără scenă
Cu pereţi şi frunze în chip
de-actori.

Pare-mi-se că lipseşte ceva
Şi mă apucă dorul,
Pare-mi-se că e prea pustiu
Şi nu e actorul,
Dragul de el, dragul de tine,
Unde te-ai ascuns tu de mine?

Ah, dar totul e o comedie
Şi noi acum jucăm o parodie...

23.03.2009

Scrisoarea 55.

Şi-acum, spune-mi ce-ai face,
Dragul meu iubit din ceară albă,
Dacă ţi-aş spune că-mi arde pielea,
Ai veni să-mi alini durerea?
Şă-mi mângâi rana cu o floare,
Să mă săruţi cu ardoare
Şi să absorbi disperare.

Draga mea stană de piatră,
Spune-mi ce mai vrei,
Dacă ai să mă vezi râzând,
Râde-vei şi tu?
Şi dacă m-aş îneca plângând,
Ai veni să mă cauţi printre mări
fără fund?
Să mă salvezi din oceane aiurite,
Să mă duci printre nori şi ceruri
prăfuite...

Dar dragul meu, eşti prea rece
Şi teamă mi-e c-ai îngheţat
Şi m-ai uitat,
Dar mai am o singură întrebare,
Dacă ţi-aş spune c-am să mor,
Că mă sting uşor,
Ai veni să jeleşti un biet suflet
uscat?...

20.03.2009

Jocul ielelor 54.

Vrei să cred că-ţi mai pasă
Prin răspunsul tău mut,
Că n-a fost totul o farsă,
Că mai putem reînvia prin trecut...

Am fost tot ce-am putut fi
Şi-am ales uitarea,
Vom fi tot ce n-am fost
Şi ne vom urma a inimii chemarea...

Vreau să cred că vei voi
Să mai auzi de mine
Şi să-mi cânţi în acorduri
de chitară, vioi
Încă o dată, dulce nebunia...

Dacă a fost delir curat,
Nu vom afla nicicând
Şi dacă ne vom mai întâlni oricând,
Ne vom aminti, visând
Jocul ielelor uitat...

20.03.2009

Străini 53.

Eu sunt un val dintr-o mare moartă,
Tu, un cristal pur din apă
Şi împreună suntem doar nişte străini,
Corăbii rătăcite pe mări adormite...

Sunt un strigoi şi te mai văd,
Dar tu nu mai poţi vedea
Sunt o statuie şi mai simt,
Dar tu nu mai poţi simţi
Şi împreună suntem doar nişte străini.

Între noi e doar tăcere,
Cuvinte fără sunete
Şi şoapte îmbrăcate-n durere
Ce-au fost cândva scumpe vorbe,
Când noi eram pierduţi în stele,
Dar acum, doar nişte străini...

Şi-acum mă întreb ce-am fost
Şi dacă a avut totul vreun rost,
Ne-am iubit într-o cruntă nebunie,
Am plecat nepăsători
Şi-am rămas doar nişte străini
cu ochi haini.

16.03.2009

Enigma 52.

Întrebări îmi trec prin minte
Fără sens şi fără răspuns,
Întrebări chinuite de-amintiri,
Ruginite de ploaie,
Împunse de priviri...

Nu mai am speranţe şi vise,
Doar întrebări
Şi doar frământări
Fără rost, toate-n zadar...

Mă macin încet,
Singură, printre întrebări
Mă lovesc de ziduri invizibile
Şi de răspunsuri imprevizibile
Şi o enigmă e totul...

Poate sunt gânduri
Ce nu-mi aparţin,
Întrebări ce n-ar trebui puse,
Amintiri ce-ar trebui îngropate
Şi enigme uitate...

1.03.2009

Dansând printre amintiri 51.

Amintiri se duc şi vin,
Amintiri se aştern ca fulgii de zăpadă
Lin, în jurul meu...

Amintiri dintr-o cupă cu venin,
Dar dulci ca mierea,
Aromate ca o floare de cireş,
Inocente ca un zâmbet de copil
Cu aer cald de primăvară...

Amintiri pe care vreau să le ucid
Să le înec în alcoolul iubirii,
Să le închid într-o sticlă cu vin
Şi să le înghit durerea...

Sunt amintiri ce nu vor muri nicicând
Şi-acum dansez printre ele,
Le beau savoarea,
Le simt răcoarea
Şi le gust otrava...

21.02.-8.03-13.03.2009

Suflet într-o baltă 50.

Am un suflet îmbibat cu apă
Și dacă-l storc, picură într-o baltă
Tulbure și abstractă
În culori de-abanos
Și-n nuanțe de melancolică ploaie...

În inimă un loc gol-
umplut cu apă
Colorată, deformată în mii de picături
Vesele și triste.

Și-n loc de hrană, amintiri
În loc de apă, beau vise,
Adorm cu iluzii
Și mă trezesc cu speranțe
Și toate într-o baltă...

Timpul e apă și ploaia e timp,
Dar n-am regrete
Și dacă aș opri apa
Și-aș întoarce timpul,
Aș alege aceeași ploaie
Și-ar rămâne același suflet
îmbibat cu apă
Și stors într-o baltă...

13.03.2009

Ploaie şi vânt 49.

Și iar ploaie și iar vânt
Suflete înghețate, lacrimi uscate,
Amintiri venind de departe,
Dintr-o iarnă sumbră,
Dintr-o altă umbră...

Zâmbete deșarte văd
pe fețe de noroi,
Fulgi delirând,
Versuri amăgitoare,
Picături nemuritoare
Și iar ploaie și iar vânt...

Frunze împrăștiate-n bălți
Mânjite de vreme
Îmi amintesc de iubiri pierdute,
Prietenii destrămate
Și inimi pătate
Cu sânge și dor.

Și iar ploaie și iar vânt...

15.02.2009

Melancolii de toamnă 48.

Mă plimb pe străzi, aiurea
Și mai cade câte-o frunză
Și pe obrazu-mi înghețat ș-așază,
Din cer cade câte-o lacrimă
Și vântu-mi șoptește că e toamnă.

Pe jos, covor de frunze ofilite,
Pe sus, covor de nori grei și tari,
Covor de amintiri, suflete uitate-
Din pom cade-un măr într-o baltă
Și vântu-mi șoptește că e toamnă.

O frunză, un măr, o picătură,
Văd umbre, zâmbete crispate, feșe veștejite,
Nostalgii, melancolii, toate- doar prostii,
Închid ochii, vreau să visez, dar
Și vântu-mi șoptește că e toamnă.

Mă duc în parc, pustiu
Și stau pe-o bancă veche
Și privesc în jur
Din copaci iar cad frunze
Și vântu-mi șoptește că e toamnă.

cândva în octombrie 2008

Omăt negru 47.

Mă uit la fulgii care delirează
Și suspină la geamul meu,
Mă uit la norii care apasă greu
Și-mi simt inima gheață topită,
Sufletul, floare veștejită.

Aud vântul care urlă
Aud ecouri ireale,
Zăpada fremătând, brazii plângând
Și fulgii ca de ceară albă
Pe melodia unei chitare sumbre, dansând...

Simt liniștea rece,
Simt atingerea gerului crud
Și mă închid într-un sloi de gheață
Pură și sfântă
Și vreau să adorm...

Văd, aud și simt cum ninge,
Stele delicate se aștern în jur,
Stele îmbălsămate-n venin
Ce-mi fac inima și sufletul scrum

Și mai cade câte-o petală
dintr-o floare ofilită de fum.

18.02.2009

Clepsidra 46.

Am zgâriat cu unghii însângerate
Vopseaua iubirii noastre pe perete
Şi-a putrezit timpul
Şi ne-am pierdut în spirale întunecate,
Spirale ale timpului ruginite şi acrite...

Ne-am pierdut în negură şi-n ploaie,
Ne-am rătăcit în oceane amăgitoare
Şi ne-am regăsit
Şi ne-am despărţit din nou în linii
întortocheate,
Linii ale nisipului din clepsidră,
Linii despicate...

Din tot ce-a fost
A rămas doar scrumul
Şi cicatrici arse cu ură
Şi tot ce va mai fi- doar fumul,
Iar timpul a fugit de noi cu paşi grei,
Paşi reci, decoloraţi, lăsând urme
Şi nisipul clepsidrei s-a scurs...

17.02.2009

Vid 45.

Ţi-am dat totul
Şi inima şi sufletul,
Ţi-am dat încrederea
Şi visele şi speranţele,
Ţi-am dăruit ce aveam mai scump
Şi-am rămas doar cu un decor de plumb.

Decorul e sumbru şi gol,
Fără zâmbete, un îndepărtat ecou
Un trecut prăfuit,
Amintiri în cavou,
Răni arzânde
Şi trupuri tremurânde.

4.02.2009

Viaţă 44.

Am trăit, am riscat
Am iubit, am pierdut
Sentimente pure,
Gânduri senine,
Surâse line...

Am ţipat, am cântat
M-am cufundat în uitare
Am înghiţit durere,
Ochii i-am închis,
M-am culcat
Şi-am murit în tăcere...

4.02.2009

Promisiuni 43.

Ai plecat şi-n urma ta
Un gust amar ai lăsat
Şi-ai făcut un jurământ sfânt
Demult uitat.

Mi-ai dat doar cuvinte otrăvite,
Vorbe oţelite, pe ziduri de metal zugrăvite
Şi ţi-ai luat rămas bun
Cu păreri de rău înecate în fum.
Mi-ai promis vise şi speranţe
Şi mi-ai dăruit marea,
Dar valurile te-au dus cu ele,
Iar urmele s-au şters din nisipul în
nuanţe...

Iubire eternă mi-ai făgăduit
În cer şi pe pământ,
O dragoste pură,senină,
În viaţă şi-n mormânt.

Şi-am dat totul
Şi nu mai am nimic,
Doar un suflet pustiit
Ros de molii, mâncat de şoareci...

27.01.2009

Strigăt în noapte 42.

Un strigăt aud în noapte
Un strigăt cu vorbe deşarte
Un ţipăt sinistru
Sau poate unul crispat...

Şi vine de departe
Şi-n ecouri se răsfrânge
Printr-al minţii decor,
Lovindu-se de străzi,
Lovindu-se de dor.

E urletul lupului flămând,
Al zăpezii scârţâind,
Al ruinelor mucegăite,
Al apei acre, repezite
Şi-al inimii ceas bătând...

Şi-acum e mai aproape
Ca o fanfară parcă răsună,
Fanfara nopţii slută şi meschină
Şi-mi sparge mintea,
O preface în pulberi de metal,
Iar eu închid ochii de cristal
Şi-ascult strigătul nopţii tăcând...

19.01.2009

Noapte cu lună 41.

Stau aici,
Mă uit la pereţi
Şi luna plânge pe umărul meu
Şi plânge de dor, de bucurie,
de tristeţe,
Îmi zâmbeşte dulce amar din
ceruri răzleţe.

Stau în neclintire
Cu luna luminându-mi calea,
Dezmierdându-mi lin trupul,
Sărutându-mi tandru visele reci,
Înduplecând seara...

Luna cea albă mi-e prieten
Şi duşman,
Sfetnic şi amant
Ce-mi şopteşte blând,
Ce-mi mângâie părul,
Ce-mi chinuie amorul...

12.01.2009

Din nou 40.

E lună plină din nou
Şi mă uit pe geam
Sperând să te găsesc,
Dar tu eşti departe acum
Şi pagini de jurnal răsfoiesc
Şi frânturi de timp îmi amintesc...

E noapte din nou
Şi de ce nu mai vorbim
Ca mai înainte-mă întreb,
Unde s-au ascuns cuvintele de iubire?
Unde s-au dus clipele de fericire?
Sunt toate înmormântate-n cimitire...

E frig din nou
Şi aş vrea să-mi dai un semn,
Să-mi spui că mă vei iubi etern,
Că vom fi împreună
Şi-n infern...

Şi e lună plină, noapte şi frig
din nou...

11.01.2009

Inimă însângerată 39.

Mi-ai zgâriat sufletul cu vorbe îngheţate,
Ţi-ai încleştat dinţii în carnea mea
Şi-ai uitat o gheară ascuţită
Înmuiată în otravă de iubire subită,
Ce inimi însetate sfâşie...

Acum rănile s-au mai închis,
Sângele nu s-a mai scurs cerut,
Dar, spune-mi, unde-i iubirea
de la început?...
Poate e acolo, după un deal,
După un mal răpus de mare,
După un val răsărit din zare...

10.01.2009

Alb şi negru 38.

Mă pierd într-o casă străină
Cu pereţi albi şi ferestre negre
Şi până şi umbra-mi pare haină,
Căci e doar o formă sumbră pe
covor,
Pe podeaua răşinoasă-
o umbră de decor.

Şi decorul e de smoală,
un negru absolut
Topit în necunoscut,
Mărunţit în trecut,
Scurs în iad, spălat în rai
Vorbit în zadar, mort în mai...

începută în 5.01.2009 şi terminată în 10.01.2009

Anotimpuri de iubire 37.

Iubirea-i o pală de vânt
În luna lui mai,
O ploaie într-o seară
caldă de vară
Un glas cristalin de nai,
O vioară amară...

Iubirea-i o frunză roşie,
de toamnă,
Un fulg de nea ce se aşterne
uşor în gând
O lăcrămioară, o fragilă doamnă,
Un soare ce nu apune nicicând...

Iubirea-i o salbă de perle pure,
O mare învolburată pe timp
de furtună,
Un ger în lunile lui decembrie sure
Şi-un foc în verile fierbinţi cu lună...

2.01.2009

Întrebări 36.

Oare de ce mai trăiesc?
Oare de ce te mai iubesc?
Nu mai vreau să cred în nimic,
Nu vreau să simt nimic,
Dar sufletul meu arde
Şi mă doare...

Şi-acum mă întreb
De mai simţi ceva pentru mine,
Am însemnat ceva?
Poate sunt o cireaşă amară
Sau un simplu sunet distorsionat
de chitară...

4.02.2009

Aş vrea... 35.

Aş vrea să mă scufund în mare
Să simt nisipul rece sub picioare
Şi să uit c-am iubit,
Să uit c-am trăit...

Aş vrea să nu mă hrănesc cu iluzii,
Să nu mă pierd în confuzii
Şi să nu mă înconjoare disperarea
Ca o pânză de păianjen
Ce a fluturelui fragil îi prinde mişcarea...

Aş vrea să nu mai simt nimic,
Să spele valurile totul, ritmic
Şi să plâng cu lacrimi uscate,
Să culeg vise nespulberate...

31.12.2008

Suflet rănit 34.

Focul s-a stins
Şi adun cenuşa,
Dres jarul
Şi-mi înec amarul...

Iubirea a pierit,
S-a rupt în zare
Şi-n urma ei un vid,
Un suflet gol a rămas
Pârjolit de soare...

S-au scurs visele,
S-au dus speranţele
Şi-am băut din cupa otrăvită
Şi-a plecat şi dorul...

Acum vin regrete
Şi frânturi de amintiri
Înrămate pe perete...
Vin şi cuvinte
Şi şoapte de-altădată
Îngropate pe veci în cimitir.

Focul s-a stins
Şi le strâng pe toate din cenuşă,
Caut rămăşiţele sufletului meu sfâşiat,
Le găsesc şi le adun în gând,
Le găsesc şi le risipesc în vânt...

31.12.2008

Agonie 33.

Zac între patru pereţi de ceară albă
Mă sting uşor şi fără de alinare
Şi simt un gol
Şi mă doare...

Iarna-mi pare mai rece,
Iar frigul îmi roade oasele
Şi răscoleşte dulci amintiri
Şi mă doare...

Mor încet de dor
Şi-mi fac sicriu din vise,
Aşteptând al tăcerii zăvor
În noapte, sperând...

Stau într-un colţ
Cu ochii închişi, cu lacrimi de sticlă,
Iar întunericul mi-e sfetnic de nădejde
Şi speranţa, lăsând tăcerea
Şi mă doare...

28.12.2008

Fără teamă 32.

Nu te teme, iubirea mea,
Căci inima mea ţi-o dăruiesc
Cu tot ce-am ascuns în ea,
Cu sentimente, cu o rază de speranţă
Cu o clipă de vis, o geană de lumină
Un dor aprins şi o privire senină
Şi nimic grotesc.

Nu-ţi fie frică, dragostea mea,
Căci timpul şi distanţa nu înseamnă
nimic
Când iubirea e pură, contează doar ea
Şi hai să fugim printre stele,
Să fim doar noi cu ele,
Să ne rătăcim printre nori
Şi măiastra lună să ne dea fiori...

17.12.2008

Trecut şi prezent 31.

În miez de noapte aştern gânduri pe hârtie
Tot ce-mi vine, fără ezitare,
Sunt amintiri păstrate într-o cutie cu lemn
tare,
Sunt cuvinte şi sentimente întipărite pe vecie.

În miez de noapte aleg vorbe,
Disec, scrijelesc, zgâriu litere
Mă întorc în trecut şi mă pierd în ere
Şi descopăr mituri şi legende îngropate în
stele.

Deschid caiete şi cărţi învechite în şoapte,
Admir praful, întorc pagini
Reînvie trecutul, mă rătăcesc în imagini
Şi toate astea-n miez de noapte.

Apoi în zorii sidefii mă trezesc
Şi vreau să privesc în cutia cu lemn
tare
Şi voiesc a-mi aminti tot ce-am putut
iubi,
Tot ce-am vrut să răsfoiesc
În miez de noapte, fără ezitare.

Ce suntem? 30.

Dar ce suntem?
Simple forme fără fond,
Forme goale, lipsite de conţinut,
Doar forme fără fond...

Dar ce suntem?
Imbecili viermi de pământ,
Viermi care distrug tot,
Doar viermi de pământ...

Dar ce suntem?
Pete urâte de culoare,
Pete vechi, murdare,
Doar pete urâte de culoare...

5.11.2008

Amintiri 29.

Azi mi-am aruncat copilăria la gunoi.
Amintiri, jucării, tot, tot
Şi n-a mai rămas nimic-
Doar o lacrimă pe obrazu-mi sfrijit
Şi doar păreri de rău.

Stau pe grămezi din copilăria mea
Şi mă uit la ele
Şi le strâng la piept,
Dar mama nu mă lasă să le iau cu mine
Şi golul e mare şi plâng şi doare tare.

Am reuşit să fur câteva grămezi,
Nu sunt multe, dar îmi sunt dragi
Şi le strâng la piept,
Nu le mai dau drumul
Şi le închid într-o cutie-
cutia amintirilor pe veci.

Ea şi el 28.

Răsare tainic în a nopţii zare
Luna cea frumoasă şi tăcută.
Şi iat-o cum vine pe cărare
Cu paşi mărunţi, ca o nălucă
La iubitul ei ce demult o aşteaptă
cufundat în visare.

El tresare de emoţie, îi simte apropierea,
Ea, cu păr de abanos şi ochi de-argint
Îi zâmbeşte sfioasă şi e aievea
El se teme să n-o piardă în neant,
Dar ea nu vrea despărţirea.

Şi acolo, amândoi, pe-o bancă în parc
Îşi spun iubirea, şoapte doar de ei ştiute,
Într-o noapte de cristal au făcut un pact
Şi luna le-a fost îndrumătoare şi a
vrut să-i sărute,
Să le dea o binecuvântare, c-au băut din
pocal- pocalul iubirii cerute.

Dezmierdări, vorbe dulci, o clipă în eternitate,
Seara-i caldă, luna-i deplină
El şi ea, ea şi el, dragostea în magicul
infinit.
Totul e încremenit, iubirea-i lină,
Nimic nu mai contează, e seninătate.

Unul în braţele celuilalt, mângâiaţi de tăcere,
El obrazu-i de porţelan il atinge
Ea surâde, cuvintele nu-şi au rostul-sunt
doar o părere.
Buzele lor se apropie, nu se pot respinge
Sunt cununaţi pe vecie, cu luna martoră
a lor întâ sărutare.

Oh, dar zorii se apropie, cu raze de catifea,
Luna la revedere îşi ia
Şi ea pleacă, privind înapoi
La iubitul ei ce aşteaptă deja cu nerăbdare
Când o va vedea din nou seara următoare.

12.11.2008

Seară din decembrie 27.

E ger uscat afară,
Iar vântul nu-şi are linişte,
Fantasme se perindă, ca într-o fanfară
Şi moartea tremură în mirişte.

Luna cea albă îşi arată colţii
Şi pare o stafie astă seară
Chinuind animalele nopţii,
Ascunse, îngheţate în lanul de secară.

Lupi strigă-n depărtare,
Iar tăcerea nopţii se cutremură
Şi-n vuietul iernii e disperare,
Luna se albeşte şi plânge de ură.

Stele palide se ivesc pe cer,
Zăpada scârţâie, freamătă
De dor, de durere, de ger
Şi visele, culori reci capătă.

Se opreşte vântul, lupii tac,
Luna dispare, stele se sting
Şi vine furtuna în frac
de nouri grei, de nea sclipind...

Alungă stafiile, alungă întunericul
Acoperă urme, aşează umbre
Şi-aşterne pacea, misterul,
Iar visele nu mai sunt sumbre-
sunt vise albe, din decembrie...

11.12.2008

Sunt... 26.

Sunt un înger cu aripile frânte,
Un înger căzut din cer
Cu vise sparte în mii de cioburi,
Sfărâmate în alcoolul iubirii...

Sunt o umbră ce caută alinare,
O umbră ştearsă de pe perete
Înecată, pierdută în disperare,
Sunt o stafie printre stafii...
Sunt o pasăre rănită
Cu răni deschise, sângerânde,
Sfâşiate de străini,
O pasăre, cu cioc rupt şi gheare ascuţite.

Sunt praf şi nisip,
Mare şi apă,
Totul ori nimic
Sau doar un înger cu aripile frânte...

8.12.2008

Ploaie eternă 25.

Azi plouă neîncetat, etern
Azi plouă cu vise, gânduri,
Speranţe, dorinţe şi sentimente
Ce cad uşor pe asfalt,
Poate se amestecă cu smoala
Şi-apoi se topesc în neant...

Azi hai să evadăm, să fugim
Azi hai să ne plimbăm în ploaie,
Într-o ploaie eternă, să fim doar noi,
Doar noi şi stropii de ploaie
Care să ne mângâie faţa-
Noi şi ploaia nesfârşită...

Azi, să mergem desculţi prin ploaie,
Să o lăsăm să cadă pe noi
Ca nişte cristale pure, de ploaie
Şi azi să dansăm, să cântăm
Şi să ploaie cu vise, gânduri,
Speranţe, dorinţe şi sentimente
Şi să fie ploaie eternă...

7.12.2008

Fără alinare 24.

Stropi reci se scurg uşor pe geam,
Iar apa se adună într-un ochean...
Eu stau lângă calorifer, dar mi-e frig
Şi nimic nu mă încălzeşte,
Nimic nu mă alină, nu mă înveseleşte.

Azi toate mi se par străine
Chiar şi foaia pe care scriu
Chiar şi stiloul pe care-l ţine mâna tremurândă,
Totul e mort, nimic nu e viu...
Ploaia-mi bate mai tare-n geam,
Îmi strigă să-i deschid,
Dar eu nu vreau...
Încet, ochii îi închid
Te sărut în vis şi-ţi alin durerea.

Ploaia mă cheamă, mă trezeşte,
Îi aud picurii cum se strivesc
De sticla dură, nebuneşte
Şi deschid ochii şi iar mi-e frig
Şi nimic nu mă încălzeşte.

7.12.2008

Dorul 23.

Şi văd flori de dor
Lacrimi de înger
Aripi pe asfalt,
Asfaltul încins, topit de dor...

Şi aud sunet de chitară
Cântec de liră
Zgomot de rouă
Ploaie rară, uscată de dor...

Şi simt inima bătând
Ochii scânteind
Trupul tremurând,
Fiori îngheţaţi, reci de dor...

Şi te vreau lângă mine,
Te vreau aproape
Ca să-mi şopteşti vorbe senine,
În braţe să mă ţii
Ca să nu-mi mai fie dor de tine...

7.12.2008

Nelinişte 22.

Cerul e înnorat şi plouă cu îndoieli
Care se prăbuşesc grele, pe ciment
Şi apoi se evaporă-n neant,
Ca din nou să vină cu aceleaşi aiureli.

Norii sunt urâţi, vântul bate
Şi-mi suflă gândul departe
Şi-apoi mi-l aduce înapoi,
Presărat cu cioburi acre.

Cerul cerne cu sita întrebări,
Iar eu caut răspunsuri,
Dar mă aleg doar cu neajunsuri
Care nu mă liniştesc, nu-mi dau
rezolvări.

Prea tare apasă picăturile
Şi-atunci stau şi mă întreb
Tu şi eu, eu şi tu, noi doi
E doar o utopie amară?

Prea mult cerem, o fărâmă de iubire pură?
De ce nu suntem oare crezuţi?
Noi vrem dragoste, nu ură
Sau poate suntem nişte îngeri căzuţi...

Norii se mai risipesc,
Cerul, parcă e senin, de vise plin,
Dar iarăşi vin umbrele, lin
Şi e înnorat şi plouă cu îndoieli...

6.12.2008

După moarte 21.

Iubitul meu, şi după moarte
Împreună vom fi
Şi-am să te aştept în mormânt
Şi-ntotdeauna a ta voi fi.

Mormântul e gol fără tine,
Dar ştiu că ai să vii
N-ai să mă laşi singură,
Un strigoi fără pereche.

Nu te speria,
Căci moartea nu e crudă,
Ea te îmbrăţişează lin
Şi-ţi şopteşte vorbe îngheţate-
Hai să fim două schelete într-un
cimitir plin...

Dragul meu, în rai sau în iad
de vom fi,
Iubirea noastră tot va dăinui
Şi prietenă ni se va părea moartea,
Vom fi doar noi doi,
nişte oase îmbrăţişate-n mormânt.

1.12.2008

Dacă 20.

Dacă ţi-am dat inima mea,
Nu o voi lua înapoi,
Doar te rog să ai grijă de ea,
Să o ţii într-un cufăr închisă
Şi să ascunzi cheia...

Dacă vreodată am să o caut
Voi ştii să o găsesc
Si dacă am să o iau înapoi,
Vei putea păstra cufărul
Şi-ţi voi lăsa şi cheia...

1.12.2008

Poate... 19.

Poate îţi par prea rece,
Poate sunt prea egoistă,
Nedemnă de iubirea ta
Şi poate prea mare-i tăcerea
din partea mea
Şi dacă n-ai să poţi aştepta,
Nu te voi condamna...

Poate nu arăt nimic
Şi doar sufletul meu ştie,
Poate sunt o stană de piatră
Vie pe dinăuntru, moartă pe dinafară
Şi poate mi-e teamă
Şi lângă mine mi-aş dori să fii...

1.12.2008

Oprirea 18.

M-am oprit într-un parc
Ce se numeşte viaţă
Şi m-am aşezat pe-o bancă
Ce se cheamă iubirea,
Sub un copac ce-i spune fericirea.

Acolo am stat amândoi
Şi frunze au căzut pe noi-
Roşii, galbene, verzi, arămii,
Unele amare, altele dulci,
Iar timpul a trecut.
Noi am rămas în parc, pe bancă
Şi-am adunat iubirea şi fericirea.

1.12.2008

Când... 17.

Când prietenia devine iubire,
Când două inimi sunt una
Şi ziua-i noapte şi noaptea-i zi,
Atunci simţi că nu mai eşti singur,
Că poţi trăi.

Când nimic nu mai contează,
Când totu-i praf şi fum
Şi speranţa-i moartă,
Atunci dragostea cea pură se deşteaptă.

Când visul nu mai e vis,
Când moartea-i viaţă
Şi viaţa-i o fericire beată,
Atunci simţi că haosul
E o ordine încleştată.

Când vrei să scapi, să fugi,
Când îţi doreşti nemurirea
Şi cauţi peste tot împlinirea,
Atunci ştii că acolo, undeva
Cineva ţi-a făgăduit iubirea.

30.11.2008

Iubirea 16.

Dar ce e iubirea?
Un vis, un gând, o speranţă
Sau un fragment de romanţă?
Poate e un izvor, un lac, o mare,
O furtună ce nu-ţi aduce pieirea.
Poate e o scânteie, o lumină apărută-n
zare,
O barcă pe-un ocean de vorbe line,
O clipă într-o noapte cu lună plină.

Sunt două suflete într-unul singur,
Două inimi aşteptând însângerate
Poposind la poarta destinului, spintecate,
Stăruind la uşa timpului, neînfricate.
Sau poate iubirea-i o nălucă,
Un strigoi ce te ademeneşte vioi,
O liră ce-ţi cântă duios,
Nişte buze pe care-i vrea să le
săruţi...

30.11.2008

Sentimente pe hârtie 15.

Dansez, cânt, visez litere pe hârtie
Câteva cuvinte, câteva vorbe,
Câteva sentimente, câteva gânduri
Şi mintea-mi zboară departe...
Poate ajunge până la tine,
Poate îţi şopteşte ceva
Şi poate se întreabă neîncetat
De-i iubire ori prietenie,
De-i adevăr ori minciună...

Îmi dai fiori, e un vis frumos
Vrei un răspuns, o promisiune
Vrei inima mea toată,
Dar nu voiesc a-ţi da frânturi de iluzii,
amăgiri
Şi nu înseamnă că nu-mi pasă, că nu
simt nimic,
Vrei să fim doi iubiţi pe-o frunză
de pelin?
Poate mi-e teamă de tot şi de nimic
Şi distanţa ne desparte
Eu sunt aici, tu eşti acolo...

Miercuri, 22 oct. 2008, ora 12.30

Rutină 14.

Iarăşi aceleaşi zile de smoală, monotone
Care trec fără rost,
Peste tot în jurul meu, pe străzi
Pare-mi-se că văd fantome
Şi totul e sinistru de anost.

Aceleaşi feţe de ceară
Cu ochi de cauciuc
Ce trec nepăsător
În cumplita lor călătorie spre noroc.
Ah! Ce visători!

Oare nu ştiu ei că sunt
nişte bieţi muritori?
Nişte marionete pe scena vieţii?
Ba ştiu, dar sunt încrezători
Şi-şi trăiesc vieţile de hârtie
în cutii de carton.

17.03.2008

În amurgul soarelui trist 13.

În amurgul soarelui trist
Mi se pare că te-am văzut,
Dar a fost doar o iluzie...
Mi se pare că ţi-am văzut chipul pe cer,
Chipul tău frumos conturat de nori
Care nu vroiau să se risipească...

Ar fi vrut să ţină veşnic imaginea
ta pe cer,
Eu nu i-am lăsat,
Iar dintr-o dată a venit furtuna
Fulgere prin ochii tăi,
Tunete prin părul tău de nori
Şi ploaie amară, lacrimi în zadar.

Deschid ochii, mă trezesc,
Totul a fost o iluzie
În amurgul soarelui trist.

17.03.2008

Înger de zăpadă 12.

Stau şi privesc pe geam
Mişcarea haotică a fulgilor de nea
Ninge, ninge şi iar ninge...
Pe cer parcă se conturează chipul tău,
Dar e doar o iluzie...

Totul e alb, totul e pur
Şi tu eşti un înger
Ce veghează asupra-mi
Şi-ţi întinzi aripile protectoare,
Mă săruţi uşor pe frunte,
o sărutare de fulg...

Un somn lin. un vis uşor
Şi ninge şi ninge...

O lume moartă 11.

Şi mă plimb în ploaie
Şi mă plimb în parc
Şi mă plimb pe străzi
Şi mă plimb-
nici eu nu mai ştiu unde...

Miroase e ploaie de metal
Şi hinta scârţâie-n parc
Şi cadavre umblă pe străzi
cu feţe mucegăite
Şi toate-n minte-mi se preling...

3.04.2008

Nu-mi cere... 10.

Nu-mi cere a nu te iubi,
Căci altfel n-am să pot trăi
Nu-mi cere iertarea când va fi prea târziu
Ceremi-o acum, când încă mai e timp...

Nu-mi cere să te părăsesc,
Căci inimii mele nu pot să-i poruncesc
Nu-mi spune că vrei să mori,
Fiindcă odată cu tine voi muri şi eu...

Nu-mi cere imposibilul
Când totul e aşa de evident
Nu-mi cere să te uit,
Căci nu vreau să mă scufund în
noaptea rece a uitării...

Nu-mi cere ceva ce nu vreau
Şi nu pot să fac,
Tu vrei să dormi pe vecie,
Eu vreau să trăieşti pe vecie...

cândva în februarie 2008

Secretele nopţii 9.

În noapte se aud şoapte,
Şoapte, şoapte îndepărtate...
Noaptea îşi strigă supuşii
Iar tu îi urmezi înmărmurit chemările.

Dar ce este noaptea?
Un mister ce nu-şi dezvăluie secretele,
Un mister pe care îl urmezi
Fără să vorbeşti,
Fără să te gândeşti,
Fără să te opreşti...

Dintr-o dată te trezeşti din visul tău,
Zorii îţi mângâie faţa
Şi tot nu ştii ce este noaptea-
Un lanţ de vise, un lanţ de catifea...

Aşteptarea 8.

Pe-o frunză stă scris numele tău,
Pe alta, al meu
Şi vântul îmi şopteşte că ai să vii,
Dar eu nu mai cred...

Timpul a zăcut,
Vântul a adormit
Şi eu la fel-
Iar tu n-ai venit.

Viaţa e scurtă,
Aşteptarea, prea lungă
Frunza a îmbătrânit,
A putrezit
La fel şi eu-
Iar tu tot n-ai venit.

Trandafir uscat 7.

Un trandafir uscat

Zăcea pe podea

În nesimţire, în neştire,

Oamenii îl calcă-n picioare

El plânge, geme, strigă-

Lumea-l sfâşie, nepăsătoare.

Petalele-i sunt împrăştiate

pe podeaua veche,

Pătată de vreme

Cu amintiri, minciuni, vise, iluzii...

Totul se pierde în negura trecutului,

Trandafirul moare.

Iar acel trandafir uscat-

sunt eu.

Mă pierd... 6.

Stau la masă şi scriu
Cuvinte fără sens,
Nu mai ştiu ce fac
Mă pierd în nonsens...

Nu mai ştiu ce scriu
Mă pierd în cuvinte...
Nu mai ştiu ce vreau,
Ce am în minte.

Aş vrea să pot pătrunde cuvintele,
Să le înţeleg mai bine,
Să pot merge mai departe de ele-
Dar nu se poate,
Acum mi-e somn,
Capu-mi cade pe masă,
Adorm în cuvinte...

Fără cuvinte 5.

Stau şi te privesc
Şi nu te recunosc,
Ce stai aşa, ca o stană de piatră
Cu o lacrimă de gheaţă
Pe obrazul tău de porţelan?

Eşti alb, eşti rece
Parcă ar fi mort,
Nu mă laşi să te mângâi
Nu mă laşi să-ţi spun o vorbă bună.

Eşti o statuie, nu-mi spui nimic
Eşti alb, eşti rece- un suflet de gheaţă
Şi nu te mai recunosc...

23.03.2007

Călătoria 4.

Noaptea visele se înclină
În tăcerea lor deplină,
Noaptea, pe-o aripă mi-a luat gândul,
Trăiesc în visare...
Dar, în curând ziua-mi va fura
visul, amprentă a nopţii trecătoare.

Aştept un miracol,
Aştept clipa cea frumoasă,
Aştept noaptea cea furtunoasă
Să mă poarte din nou
Într-o călătorie printre vise,
Căci anii sunt trecători,
Iar copilăria nu mai vine.

2005

O rază de lumină 3.

Îmi place surâsu-ţi blând
Ca o adiere de vânt.
Îmi plac ochii tăi
Ca doi ghiocei
Şi părul tău auriu...

O rază de lumină
Tu eşti pentru mine,
O rază de soare
Ruptă din zare,
Din zarea purpurie, întunecată
De soare fermecată.

Mă gândesc...2.

În fiecare zi mă gândesc
La ce-am făcut,
La greşelile din trecut
Şi pe zi ce trece
Îmi dau seama
Că sunt tot mai trist şi abătut.

Dar când sunt cu tine
Doar la tine mă gândesc
Parcă dintr-o dată uit totul,
Într-o altă lume trăiesc.

Iar când stau cu tine
În privirea ta mă oglindesc,
În ochii tăi care sclipesc
Ca Luna între stele
Şi stelele între Lună.

Tu-mi eşti rând de poezie
Ce în gând îmi răsari,
Doar când te văd
Eu şi tresar.

Şi draga mea,
Aş vrea să ştii
Că indiferent de ce s-ar întâmpla
Eu te iubesc şi te voi iubi
Până când moartea ne va despărţi!

25.09.2004

Suferinţa 1.

Din dragoste ea a suferit,
A suferit în taină.
S-a chinuit să-l uite,
Dar degeaba;
Întruna striga numele celui
care a trădat-o!

Prima dată când ei s-au văzut,
Atunci când el o privea
Ceva s-a întâmplat,
Fiindcă ea
Nu l-a putut uita.
Şi s-a îndrăgostit de acel om
Pe care acum îl urăşte!

2004