Comedie amară 56.

Frunze zboară haotic prin văzduh,
Se strivesc de geamuri
Cu sunete stridente
Şi alunecă scârţâind metalic,
Lăsând dâre,
Lăsând apă...

Bucăţi mari din perete se desprind
Şi aleargă şi ele cu frunzele
În praf şi-n var,
În sus şi-n jos
Şi-apoi se opresc suspinând
Şi cad oftând,
Cad...cad...cad...

Dar eu, eu ce fac?
Stau în ploaie,
Stau în frig şi-n vânt,
Stau şi privesc contemplând
Un spectacol fără scenă
Cu pereţi şi frunze în chip
de-actori.

Pare-mi-se că lipseşte ceva
Şi mă apucă dorul,
Pare-mi-se că e prea pustiu
Şi nu e actorul,
Dragul de el, dragul de tine,
Unde te-ai ascuns tu de mine?

Ah, dar totul e o comedie
Şi noi acum jucăm o parodie...

23.03.2009