Agonie 33.

Zac între patru pereţi de ceară albă
Mă sting uşor şi fără de alinare
Şi simt un gol
Şi mă doare...

Iarna-mi pare mai rece,
Iar frigul îmi roade oasele
Şi răscoleşte dulci amintiri
Şi mă doare...

Mor încet de dor
Şi-mi fac sicriu din vise,
Aşteptând al tăcerii zăvor
În noapte, sperând...

Stau într-un colţ
Cu ochii închişi, cu lacrimi de sticlă,
Iar întunericul mi-e sfetnic de nădejde
Şi speranţa, lăsând tăcerea
Şi mă doare...

28.12.2008