Străini 53.

Eu sunt un val dintr-o mare moartă,
Tu, un cristal pur din apă
Şi împreună suntem doar nişte străini,
Corăbii rătăcite pe mări adormite...

Sunt un strigoi şi te mai văd,
Dar tu nu mai poţi vedea
Sunt o statuie şi mai simt,
Dar tu nu mai poţi simţi
Şi împreună suntem doar nişte străini.

Între noi e doar tăcere,
Cuvinte fără sunete
Şi şoapte îmbrăcate-n durere
Ce-au fost cândva scumpe vorbe,
Când noi eram pierduţi în stele,
Dar acum, doar nişte străini...

Şi-acum mă întreb ce-am fost
Şi dacă a avut totul vreun rost,
Ne-am iubit într-o cruntă nebunie,
Am plecat nepăsători
Şi-am rămas doar nişte străini
cu ochi haini.

16.03.2009