Răzvrătire 69.

E furtună îngrozitoare astă seară,
Iar copacii trosnesc de furie,
Fulgerele crapă cerul în bucăți
de lumină albă,
Ce ard ca făcliile,
roșesc ca flăcările...

Vin cu ecouri surde tunetele
Din alte lumi necunoscute
Și-apoi se sparg ca niște
cioburi
În neliniștea nopții,
În tăcerea morții...

Se revarsă ploaia ca o
vitează armată de oșteni,
Cu zgomot de săbii, scuturi și oțel,
Cu strigăte stridente,
Alergând haotic în viață făr’ un țel,
Uitând de victorie,
Uitând de glorie...

Și e furtună astă seară,
Iar vântul nemilos șuieră prin poduri
Și rupe scânduri, rupe amintiri,
Suflă frunze vii și moarte,
Le lipește de geam, de sticla dură
Și împreună cu stropii de ploaie
Le izbește cu ură.

De întuneric e încărcat cerul
Și-acum pare că s-ar desface în două,
Dezlănțuind și mai tare mânia,
Aducând agonia
Și chemând din nou tunetul și fulgerul,
vântul și ploaia
Și furtuna ce nu-și află alinarea...

23.05-24.05.2009