Stau aici,
Mă uit la pereţi
Şi luna plânge pe umărul meu
Şi plânge de dor, de bucurie,
de tristeţe,
Îmi zâmbeşte dulce amar din
ceruri răzleţe.
Stau în neclintire
Cu luna luminându-mi calea,
Dezmierdându-mi lin trupul,
Sărutându-mi tandru visele reci,
Înduplecând seara...
Luna cea albă mi-e prieten
Şi duşman,
Sfetnic şi amant
Ce-mi şopteşte blând,
Ce-mi mângâie părul,
Ce-mi chinuie amorul...
12.01.2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu