Fără cuvinte 5.

Stau şi te privesc
Şi nu te recunosc,
Ce stai aşa, ca o stană de piatră
Cu o lacrimă de gheaţă
Pe obrazul tău de porţelan?

Eşti alb, eşti rece
Parcă ar fi mort,
Nu mă laşi să te mângâi
Nu mă laşi să-ţi spun o vorbă bună.

Eşti o statuie, nu-mi spui nimic
Eşti alb, eşti rece- un suflet de gheaţă
Şi nu te mai recunosc...

23.03.2007