Cerneala 92.

Stau la masă cu lampa stinsă
Şi scriu cu cerneală-n beznă,
Privesc apusul şi-o rază
de sânge-mi spală odaia-
E lumina, dar n-o vreau,
Căci îmi răneşte cerneala
Şi-mi iveşte masa ruginită,
pana tocită
şi călimara goală...

Peniţa nu mai scrie, ci zgârie,
Creionul nu mai desenează,
ci alunecă haotic pe hârtie,
Iar mâna adoarme zbârcită
pe masă cu unghii muşcate de ciudă
şi roase de lumină-
Dar e apus,
Mov funebru şi strident
Şi-mi distruge cerneala,
îmi devorează călimara...

10.11.2009-12.11.2009