Stau și privesc o floare veștejită
Cum plânge și visează
La iubire, la nemurire
Ce știe că nu le va avea nicicând,
Dar adoarme sperând...
Iat-o cum stă neclintită-n vază
Cu petalele-i uscate și răsfirate,
Iat-o cum suspină și se roagă
Cineva să o găsească,
Dar nu-i nimeni s-o vază.
E o floare albastră ca safirul
Gânditoare și firavă,
Dar cu răni și pete
încrestate pe tulpină,
Scrijelite cu atâta nepăsare...
Eu continui să o admir, nostalgică
Cum își spune povestea ei tragică
Cu iubiri pierdute și inimi frânte,
Dar în fond, ce mai contează?
E doar o floare albastră fără suflet,
în vază...
1.05.2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu