Un copac se închină
în faţa ploii,
Dar ce-mi pasă mie
că plouă?
Că norii plâng?
Căci nici ei n-ascultă
suferinţa mea...
Se adună bălţi noroioase
Şi e apă peste tot,
Dar ce-mi pasă mie
că e atâta apă?
Că poate sunt
lacrimile mele?
Să şiroiască pe-obraz,
Căci pentru voi e totuna...
Dar ţie îţi pasă?
Îţi aminteşti şi uiţi de mine
Şi mă faci să sper din nou
Şi nu ştii când râd,
când plâng...
Dar de fapt, ce-ţi pasă ţie?
Căci mâine eu pentru tine
nu voi mai exista,
Iar tu-ţi vei fi găsit alta
la o cafenea...
29.05.2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu