Nebunie melancolică 85.

Ce melancolică zi,
Mă plimb pe stradă,
Şed pe o bancă
Şi-mi vine să râd
Şi să plâng totodată
Şi-mi spun “Ah, cât sunt
de nebun!”

Azi lumea-mi pare
mai senină,
Cerul şi pământul totuna,
În culori de toamnă vii
Cu nuanţe roşii şi cărămizii,
violete, arămii, galbene
de ceară...

Uite aşa încep eu să meditez,
Şed pe-o bancă
Şi-mi fumez ţigara
Şi-admir vara care trece,
Şi-amanţii ce pe alei
se plimbă alene
Într-o zi de melancolică toamnă...

Doar eu sunt singur şi stau pe-o bancă
Şi-mi spun “Ah, cât sunt de nebun!”

22-25-29.09.2009