Cerneala 92.

Stau la masă cu lampa stinsă
Şi scriu cu cerneală-n beznă,
Privesc apusul şi-o rază
de sânge-mi spală odaia-
E lumina, dar n-o vreau,
Căci îmi răneşte cerneala
Şi-mi iveşte masa ruginită,
pana tocită
şi călimara goală...

Peniţa nu mai scrie, ci zgârie,
Creionul nu mai desenează,
ci alunecă haotic pe hârtie,
Iar mâna adoarme zbârcită
pe masă cu unghii muşcate de ciudă
şi roase de lumină-
Dar e apus,
Mov funebru şi strident
Şi-mi distruge cerneala,
îmi devorează călimara...

10.11.2009-12.11.2009

Moarte prematură 91.

Aveam impresia că plouă
Şi ploua în parc
peste frunzele plăpânde
Şi le-a ucis.

Dar, dacă nu erau moarte?
Poate mai trăiau
Şi poate renăşteau...
Acum sunt înecate-n pământ,
scufundate-n noroi
şi împregnate cu ploaie...

Mă lovea vântul
c-un schelet de frunză peste gură
Şi-mi spunea să tac-
Copacii-s morţi.

Dar era umed şi frig
Şi-aveam impresia că plouă...

4.11.2009-10.11.2009

Apă 90.

Ninge.
Şi plouă...
Fulgi de nea
se bat de geam,
se strivesc
între două plăci
de sticlă rece-
Şi-apa curge, lent...

Apa va îngheţa
Şi, poate, sticla
va crăpa-
Teamă.
Dar, poate,
soarele-mi va lumina
geana
Şi-mi va stinge setea
şi foamea de apă...
Acum plouă.
Şi ninge.
Apa se prelinge, lent...

4.11.2009

Luna-mi zâmbeşte... 89.

Luna-mi zâmbeşte rece
pe cerul de toamnă,
Îmi aruncă priviri nervoase
Şi-mi stinge somnul, prematur...

Are un zâmbet trist
şi-amar,
şters-
e lună de fildeş,
mireasă moartă pe cer sidefat...

Luna vibrează-n mormântul
nopţii,
razele-i tremură ameninţător.
Lună, de ce mă urăşti?
Şi tu suferi
Şi eu sunt ca şi tine-
Dar e întuneric calm,
Doar luna-mi zâmbeşte nervos,
pe cerul de toamnă...

3.10.2009-10.11.2009

Plouă în octombrie 88.

Plouă în octombrie,
Plouă cu picături mari
Şi eu stau şi tu stai
Şi ne uităm la ploaie-
Aşteptăm un răspuns,
Dar ploaia ne desparte...

Mă întind, braţul să ţi-l cuprind,
Dar ploaia mă loveşte
Şi mă arde-
Mă bat de ziduri
Şi ploaia ne desparte,
Căci plouă cu picături mari
Şi plouă în octombrie, amar...

2.10.2009

O ultimă rază de soare 87.

Toamna-mi zâmbeşte la geam,
Frumoasă şi senină
Şi-mi aduce o ultimă geană
de lumină,
O ultimă rază de soare
Ruptă din apus de mac...

Copacii îşi lasă frunza,
galbenă şi-arămie,
O lasă lin, pe jos
Să se aşterne, să foşnească
sub picioare,
sub paşi agale...

Paseri cântă duios
Şi-şi iau adio,
Împânzesc cerul azuriu
Şi zboară departe,
În lumi străine,
În lumi colorate...

Toamna surâde blând
Şi îmbracă parcul
în nuanţe stacojii,
Şi e cald şi linişte,
Şi e pace şi mister
Şi e-o ultimă rază de soare
Ruptă din apus de mac...

28.09.2009

În bătaia unui vânt de iarnă... 86.

Stau şi-mi amintesc câteodată-
De tine, de noi...
Îmi aduc aminte cum era odată,
Dar iubirea noastră s-a stins...
Şi s-a stins prea uşor,
Ca o lumânare în bătaia unui vânt-
unui vânt de iarnă...

Era iarnă, era frig-
Eram doar noi...
Noi şi ploaia. noi şi vântul,
noi şi firavii fulgi de zăpadă,
Firavi ca iubirea noastră
Sau ea ca ei,
Căci s-a stins prea uşor,
Ca o lumânare în bătaia unui vânt-
unui vânt de iarnă...

28.09.2009

Nebunie melancolică 85.

Ce melancolică zi,
Mă plimb pe stradă,
Şed pe o bancă
Şi-mi vine să râd
Şi să plâng totodată
Şi-mi spun “Ah, cât sunt
de nebun!”

Azi lumea-mi pare
mai senină,
Cerul şi pământul totuna,
În culori de toamnă vii
Cu nuanţe roşii şi cărămizii,
violete, arămii, galbene
de ceară...

Uite aşa încep eu să meditez,
Şed pe-o bancă
Şi-mi fumez ţigara
Şi-admir vara care trece,
Şi-amanţii ce pe alei
se plimbă alene
Într-o zi de melancolică toamnă...

Doar eu sunt singur şi stau pe-o bancă
Şi-mi spun “Ah, cât sunt de nebun!”

22-25-29.09.2009

Şi te-aş iubi din nou... 84.

Când ai plecat
Ai uitat ceva,
Ai uitat că ai luat
cu tine şi inima mea
Şi ai dus-o departe,
în infinit,
Iar acum neantul ne desparte...

Degeaba am căutat
prin sertare,
Am citit pagini albe
Şi mesaje dulci de-amor,
Degeaba am strigat
Şi-am plâns nopţile de dor,
Căci tu nu eşti aici s-auzi,
Iar eu în curând am să mor...

Acum nu mai am
nici inimă
Şi te-aş urî, dar nu pot
Şi te-aş iubi din nou,
Doar dă-mi inima înapoi,
Dă-mi zâmbetul şi speranţele,
visul şi romanţele,
Dă-mi toate astea înapoi
Şi te voi iubi din nou...

22.09.2009

Zborul 83.

Stau şi privesc cerul.
Aş vrea să zbor.
Mă uit la păsările
care fug-
Dar unde pleacă?


Stau şi privesc apusul.
Aş vrea să zbor-
Unde?
La orizont, spre apus,
La orizont, spre mare
Şi să mă scufund în ea
Şi să adorm aşa,
Cu nisip în păr
şi miros de sare...

Stau şi iar stau...
Vreau să zbor.
Fereastra o deschid
Şi m-arunc în gol
Şi cad şi iar cad...
Sau poate am murit deja,
arsă delumină,
înecată de mare.

22.09.2009